Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre

Icoană rusească (Tver, sec. XVII).

Din rădăcina lui Iesei și din coapsele lui David fiica lui Dumnezeu Maria se naște astăzi nouă și se înnoiesc toate și se îndumnezeiesc. Bucurați-vă împreună cu mine, cerule și pământule, lăudați-o pe dânsa moștenirile neamurilor. Ioachim se veselește și Ana prăznuiește strigând: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.

Rugăciunea împreună și suspinul bineprimit pentru sterpiciunea și nenașterea de fii ale lui Ioachim și ale Anei în urechile Domnului au intrat și au odrăslit rod de viață purtător lumii; că acela rugăciune în munte a făcut, iară aceea defăimarea în grădină a suferit. Ci cu bucurie cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea vieții noastre.

Cel ce încui adâncul și-l deschizi pe el, Cel ce sui apă în nori și dai ploaie, tu Doamne ai dat din rădăcina cea stearpă a Sfintei Ana a înflori, rod preacurat și toiag, pe Născătoarea de Dumnezeu.

- alte cântări ale sărbătorii: link -

cer fiind peştera

Manuscris etiopian (sec. XVII).

Astăzi Se naşte din Fecioara
Cel ce are în mână toată făptura.
Cu scutece este înfăşat
Cel ce din fire este nepipăit.
În iesle este culcat Dumnezeu,
Cel ce a întărit cerurile de demult, întru început.
La sân cu lapte este hrănit
Cel ce a plouat în pustiu mană poporului.
Pe magi cheamă Mirele Bisericii.
Darurile acestora le primeşte Fiul Fecioarei.
Închinămu-ne Naşterii Tale, Hristoase.
Învredniceşte-ne să vedem şi
dumnezeiască Arătarea Ta.
(Anonim)

Scrisu-s-a oarecând în Betleem Maria
cu bătrânul Iosif,
ca cea din sămânţa lui David,
purtând în păntece sarcina cea fără sămânţă.
Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc
de sălăşluire nu era; ci ca un palat
frumos s-a arătat împărătesei peştera.
Hristos se naşte, ca să ridice
chipul cel mai înainte căzut.
(Anonim)

Îngereştilor puteri, mergeţi înainte!
Cei din Betleem, gătiţi ieslea! Căci Cuvântul Se naşte.
Biserică, primeşte îmbrăţişarea
Şi, spre bucuria Născătoarei de Dumnezeu, popoare să zicem:
Binecuvântat eşti, Cel ce vii, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
(Sf. Roman Melodul)

Munţilor, picuraţi dulceaţă; neamuri plecaţi-vă;
Că Dumnezeu iată vine din Teman.
Bucuraţi-vă, prooroci! Patriarhi, săltaţi! Oameni, dănţuiţi dumnezeieşte!
Domnul Cel tare şi puternic, Hristos, Se naşte:
Împăratul cerurilor vine pe pământ.
(Sf. Roman Melodul)

Ziditorul vine înălţând de pe pământ pe oameni,
Înnoind iarăşi chipul cel pământesc.
Bucuraţi-vă împreună Puterilor de sus şi cântaţi.
(Sf. Roman Melodul)

Lui Dumnezeu Celui ce S-a născut din Fecioara,
I-a slujit toată făptura cu cutremur:
Cerurile cu steaua, pământul cu ieslea, muntele cu peştera,
Magii cu darurile, păstorii cu mirarea şi îngerii
Aducându-I cântarea.
(Sf. Cosma Melodul)

Betleeme, împăratul domnilor Iudeii, veseleşte-te;
că Cel ce paşte pe Israel şi stă pe umeri de heruvimi, Hristos,
din tine strălucitor a ieşit şi a înălţat fruntea noastră
şi peste toţi împărăţeşte.
(Sf. Cosma Melodul)

În taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit,
Punând steaua înainte ca o gură, Mântuitorule; şi a adus Ţie pe magi,
Care Ţi S-au închinat cu credinţă; împreună cu care, miluieşte-ne pe noi.
(Anonim)

Venit-ai la noi să întorci firea oamenilor
la păşunea înflorită din munţii pustiei,
Tu, ridicarea lumii;
şi să nimiceşti puterea vrăjmaşului arătându-Te Om,
Tu, veşnicule Stăpân.
(Ioan Monahul)

Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte;
Şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce.
Îngerii cu păstorii doxologesc
Şi magii cu steaua călătoresc; că pentru noi S-a născut,
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ’nainte de veci.
(Sf. Roman Melodul)

Taină minunată şi neobişnuită văd,
cer fiind peştera,
scaun de heruvimi, Fecioara,
ieslea, sălăşluire întru care
S-a culcat Cel neîncăput,
Hristos Dumnezeu,
pe Care lăudându-L Îl slăvim.
(Sf. Cosma Melodul)

Ce vom aduce Ţie, Hristoase,
Cel ce Te-ai arătat pe pământ ca un om pentru noi?
Fiecare din făpturile zidite de tine aduce Ţie mulţumire:
Îngerii lauda,
Cerurile steaua,
Magii darurile,
Păstorii mirarea,
Pământul peştera,
Pustiul ieslea;
Iar noi, pe Maica Fecioara Ţi-o aducem dar.
(Anonim)

Noaptea aceasta a Crăciunului a dăruit pace la toată lumea; nimeni deci să nu se răstească. Este noaptea Celui Blând; nimeni să nu se asprească. Este noaptea Celui Smerit; nimeni să nu se mândrească.
Acum e ziua bucuriei - să nu ne răzbunăm. Acum e ziua buneivoiri - să părăsim duşmănia. Mânia să nu ne cucerească în această zi a Păcii.
Astăzi Cel fără hotar a sărăcit pentru noi; deci, bogatule, invită săracii la masa ta. Astăzi primim Darul pe care nu l-am cerut, deci să-i miluim pe cei ce cerşesc şi ne roagă.
Ziua de astăzi deschide rugăciunilor noastre uşile cereşti; să ne deschidem uşile celor ce ne cer iertare.
Astăzi firea dumnezeiască a luat asupră-Şi pecetea omenităţii noastre, pentru ca omenirea să se împodobească cu Pecetea Dumnezeirii.
(Sf. Isaac Sirul)

T. S. Eliot: Cântec pentru Simeon

Doamne, hiacintele romane înfloresc în glastră şi
Soarele iernii şade pitit printre coline de zăpadă;
Căpăţânos, anotimpul şi-a făcut printre noi sălaş.
În aşteptarea vântului morţii, puf pe palmele mâinilor,
Viaţa mea se luminează.
Pulbere de soare şi amintirea în unghere
Aşteaptă vântul răcoros dinspre ţinutul morţii.

Dăruieşte-ne pacea Ta.
Ani îndelungi am umblat în ţara aceasta,
Păzind credinţa şi postul, îngrijind celui în nevoie,
Am dăruit şi am primit cinste şi odihnă;
Nimeni n-a plecat izgonit de la uşa mea.
Cine-o să îşi aducă aminte de casa mea,
Unde-or să locuiască copiii copiilor mei
În vremea ce va să vie a durerii?
Urma-vor drumul caprelor şi vizuina vulpii o vor căuta,
Fugind de chipurile străine şi de săbiile venetice.

Mai înainte de ceasul funiei şi al biciului şi al plângerii
Dăruieşte-ne pacea Ta.
Mai înainte să ne oprim în munţii pustiirii,
Mai înainte să sosească sorocul durerilor maicii,
Acum, în acest anotimp al naşterii morţii,
Pruncul şi Cuvântul negrăit şi încă fără grai
Să dăruiască mângâierea lui Israel
Unuia ce are ani optzeci fără o zi – de mâine.

După cuvântul Tău:
Îţi vor aduce laude şi vor pătimi în neam şi în neam
Cu glorie şi ocară
Lumină peste lumină, în urcuşul scării sfinţilor.
Nu pentru mine martiriul, extaza cugetării şi a rugăciunii,
Nu pentru mine vedenia celor mai de pe urmă;
Mie dăruieşte-mi pacea Ta.
(Iar prin sufletul tău va trece
Sabie).
Sunt istovit de viaţă, de a mea şi de a celor care vin,
Şi mor de moartea mea şi în moartea celor de după mine:
Slobozeşte întru repaosul Tău pe robul Tău,
Că văzură ochii lui mântuirea Ta.

Traducere şi adaptare: Radu Go. Textul în limba engleză se află aici.