 |
| Adormirea Maicii Domnului (mozaic, sec. XIV, M-rea Chora, Constantinopol). |
„Acum, Maica lui Dumnezeu își închide ochii trupești și ne deschide nouă ochi inteligibili, asemeni unor stele mult strălucitoare și neapuse, ochi care să vegheze și să stăruie înaintea feței Domnului pentru mântuirea lumii.
Astăzi, buzele ce le mișca odinioară harul lui Dumnezeu au amuțit, pentru ca gura ei [spirituală] să nu mai contenească a mijloci de-a pururi pentru neamul omenesc.
Astăzi, se împreunează mâinile ce altădată L-au purtat trupește pe Dumnezeu și se ridică mâini nestricăcioase către Domnul, în rugăciune pentru toată făptura.
Astăzi, trupul firesc, radiind precum soarele, se ascunde; însă lumina sa strălucește încă, prin icoana-i pictată și ea o lasă oamenilor pentru sărutul de viață dătător al venerării [σχετική προσκύνησις], căruia ereticii i se împotrivesc.
Porumbița sfântă a zburat spre casa de sus, de unde nu încetează să-i apere pe cei de jos; pleacă din trup, dar rămâne cu duhul; alăturându-se cerului, izgonește demonii prin mijlocirea cea către Dumnezeu.”
~ Teodor Studitul, Encomion la Adormirea Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu ~
