 |
| Naşterea Domnului (discipol al lui Rubliov, Şcoala de la Moscova, începutul sec. XV). |
Această zi, Doamne, a bucurat pe împăraţi, preoţi şi prooroci,
Căci în ea s-au împlinit şi înfăptuit toate cuvintele lor.
Laudă Ţie, Fiului Ziditorului nostru!
Un copil S-a născut astăzi şi I S-a dat numele “Minune”;
Căci o minune este că Dumnezeu S-a arătat ca un Prunc.
Laudă Ţie, Fiului Ziditorului nostru!
Pământul feciorelnic l-a născut pe Adam, căpetenia pământului;
Iar Fecioara astăzi a născut pe al doilea Adam, Căpetenia Cerului.
Laudă Ţie, Fiului Ziditorului nostru!
Veghetorii îngeri s-au bucurat astăzi, căci Veghetorul a venit să ne trezească.
Cine va dormi în noaptea aceasta, în care întreaga făptură veghează?
Laudă Ţie, Fiului Ziditorului nostru!
În iarna care răpeşte ramurilor roadele lor, ne-a răsărit
Roada din viţa cea stearpă.
În gerul care dezbracă toţi copacii, ne-a odrăslit
O Mlădiţă din casa lui Iesei.
În luna ce ascunde sămânţa în pământ,
A ţâşnit din pântec Vlăstarul vieţii.
În luna în care durerile naşterii pământului încetează,
Au venit asupra Fecioarei durerile naşterii.
O minune e Maica Ta.
Domnul a intrat în ea şi S-a făcut rob.
A intrat cuvântător şi S-a făcut mut în ea.
A intrat tunând şi glasul său a tăcut.
A intrat Păstorul tuturor şi S-a făcut în ea miel.
A intrat bogat şi a ieşit cerşetor.
A intrat Cel înalt şi a ieşit ca Unul de jos.
Gol şi dezbrăcat a ieşit Cel ce îmbracă toate.
Am venit să Te vedem ca Dumnezeu; şi iată eşti om!
Am venit să Te vedem ca om, şi semnul Dumnezeirii Tale străluceşte!
Neastâmpărat eşti, Pruncule, Care Te reverşi tuturor.
Oricui Te întâlneşte îi surâzi,
Oricui Te vede îi zoreşti în întâmpinare cu bucurie.
În iubirea Ta Te asemeni unuia care flămânzeşte după oameni.
- fragmente din: Sfântul Efrem Sirul, Imnele Naşterii şi Arătării Domnului, trad. Ioan I. Ică jr., Deisis, Sibiu, 2000. -
