 |
| Manuscris etiopian (sec. XVII). |
Astăzi Se naşte din Fecioara
Cel ce are în mână toată făptura.
Cu scutece este înfăşat
Cel ce din fire este nepipăit.
În iesle este culcat Dumnezeu,
Cel ce a întărit cerurile de demult, întru început.
La sân cu lapte este hrănit
Cel ce a plouat în pustiu mană poporului.
Pe magi cheamă Mirele Bisericii.
Darurile acestora le primeşte Fiul Fecioarei.
Închinămu-ne Naşterii Tale, Hristoase.
Învredniceşte-ne să vedem şi
dumnezeiască Arătarea Ta.
(Anonim)
Scrisu-s-a oarecând în Betleem Maria
cu bătrânul Iosif,
ca cea din sămânţa lui David,
purtând în păntece sarcina cea fără sămânţă.
Dar a sosit vremea naşterii şi nici un loc
de sălăşluire nu era; ci ca un palat
frumos s-a arătat împărătesei peştera.
Hristos se naşte, ca să ridice
chipul cel mai înainte căzut.
(Anonim)
Îngereştilor puteri, mergeţi înainte!
Cei din Betleem, gătiţi ieslea! Căci Cuvântul Se naşte.
Biserică, primeşte îmbrăţişarea
Şi, spre bucuria Născătoarei de Dumnezeu, popoare să zicem:
Binecuvântat eşti, Cel ce vii, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
(Sf. Roman Melodul)
Munţilor, picuraţi dulceaţă; neamuri plecaţi-vă;
Că Dumnezeu iată vine din Teman.
Bucuraţi-vă, prooroci! Patriarhi, săltaţi! Oameni, dănţuiţi dumnezeieşte!
Domnul Cel tare şi puternic, Hristos, Se naşte:
Împăratul cerurilor vine pe pământ.
(Sf. Roman Melodul)
Ziditorul vine înălţând de pe pământ pe oameni,
Înnoind iarăşi chipul cel pământesc.
Bucuraţi-vă împreună Puterilor de sus şi cântaţi.
(Sf. Roman Melodul)
Lui Dumnezeu Celui ce S-a născut din Fecioara,
I-a slujit toată făptura cu cutremur:
Cerurile cu steaua, pământul cu ieslea, muntele cu peştera,
Magii cu darurile, păstorii cu mirarea şi îngerii
Aducându-I cântarea.
(Sf. Cosma Melodul)
Betleeme, împăratul domnilor Iudeii, veseleşte-te;
că Cel ce paşte pe Israel şi stă pe umeri de heruvimi, Hristos,
din tine strălucitor a ieşit şi a înălţat fruntea noastră
şi peste toţi împărăţeşte.
(Sf. Cosma Melodul)
În taină Te-ai născut în peşteră, dar cerul pe Tine tuturor Te-a propovăduit,
Punând steaua înainte ca o gură, Mântuitorule; şi a adus Ţie pe magi,
Care Ţi S-au închinat cu credinţă; împreună cu care, miluieşte-ne pe noi.
(Anonim)
Venit-ai la noi să întorci firea oamenilor
la păşunea înflorită din munţii pustiei,
Tu, ridicarea lumii;
şi să nimiceşti puterea vrăjmaşului arătându-Te Om,
Tu, veşnicule Stăpân.
(Ioan Monahul)
Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte;
Şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce.
Îngerii cu păstorii doxologesc
Şi magii cu steaua călătoresc; că pentru noi S-a născut,
Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai ’nainte de veci.
(Sf. Roman Melodul)
Taină minunată şi neobişnuită văd,
cer fiind peştera,
scaun de heruvimi, Fecioara,
ieslea, sălăşluire întru care
S-a culcat Cel neîncăput,
Hristos Dumnezeu,
pe Care lăudându-L Îl slăvim.
(Sf. Cosma Melodul)
Ce vom aduce Ţie, Hristoase,
Cel ce Te-ai arătat pe pământ ca un om pentru noi?
Fiecare din făpturile zidite de tine aduce Ţie mulţumire:
Îngerii lauda,
Cerurile steaua,
Magii darurile,
Păstorii mirarea,
Pământul peştera,
Pustiul ieslea;
Iar noi, pe Maica Fecioara Ţi-o aducem dar.
(Anonim)
Noaptea aceasta a Crăciunului a dăruit pace la toată lumea; nimeni deci să nu se răstească. Este noaptea Celui Blând; nimeni să nu se asprească. Este noaptea Celui Smerit; nimeni să nu se mândrească.
Acum e ziua bucuriei - să nu ne răzbunăm. Acum e ziua buneivoiri - să părăsim duşmănia. Mânia să nu ne cucerească în această zi a Păcii.
Astăzi Cel fără hotar a sărăcit pentru noi; deci, bogatule, invită săracii la masa ta. Astăzi primim Darul pe care nu l-am cerut, deci să-i miluim pe cei ce cerşesc şi ne roagă.
Ziua de astăzi deschide rugăciunilor noastre uşile cereşti; să ne deschidem uşile celor ce ne cer iertare.
Astăzi firea dumnezeiască a luat asupră-Şi pecetea omenităţii noastre, pentru ca omenirea să se împodobească cu Pecetea Dumnezeirii.
(Sf. Isaac Sirul)
