Părintele Galeriu: Cincizecimea

Cincizecimea - detaliu (Mihail Vrubel, frescă, 1884, Biserica Sf. Chiril din Kiev).

Minunată este întocmirea zidirii. Citim pe frontonul unor biserici: cu vrerea Tatălui, cu lucrarea Fiului, cu săvârşirea Sfântului Duh - aşa se zideşte orice biserică, aşa s-a zidit lumea, aşa se zideşte orice suflet de creştin. De la Sfântul Duh şi din Fecioara Maria S-a întrupat şi Fiul lui Dumnezeu şi S-a făcut Om. Iar acum, după ce s-a săvârşit marea taină a Întrupării şi Iisus Hristos S-a înălţat la Tatăl, acum la plinirea a cincizeci de zile de la Înviere, El trimite de la Tatăl pe Duhul Sfânt, pentru a săvârşi taina Întrupării în fiecare din noi. Căci toţi suntem chemaţi să devenim „dumnezei după har”.
(...) [În Apostoli] lucra deja Duhul Sfânt. În ziua Învierii, Iisus Hristos Cel Înviat intrase la ei prin uşile încuiate şi, după ce le-a dăruit lor pacea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt (Ioan XX, 22).

Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. (Fapte II, 2-4)

Fără de veste - Duhul, nu ştii de unde vine, nu e din lumea aceasta. Asemenea vântului care vine, te pătrunde în fiinţă, te cuprinde, te deşteaptă. Dar totodată S-a arătat şi ca nişte limbi de foc care s-au aşezatpe fiecare dintre ei. Vântul, focul - imagini din lumea aceasta. (...) Dar iată! Focul din cer ia chip de limbi; vuietul vântului produce cuvinte. Precum S-a odrăslit în sânul Fecioarei Dumnezeu Cuvântul de la Duhul Sfânt, acum Duhul Sfânt aprinde limba Apostolilor şi ei încep a grăi cuvânt de la Dumnezeu Cuvântul. Rostise profetul din partea Domnului: dacă tu vei deosebi lucrul de preţ de cel fără de preţ, vei fi ca gura Mea (Ieremia XV, 19).
(...) Odinioară în curtea Arhiereului când Iisus Se afla la judecată, Petru, pârât de cei de faţă că şi el este dintre ucenicii Lui, rosteşte: nu cunosc pe Omul Acesta (Matei XXVI, 72-74). Era numai frica sau necunoştinţa? Erau împreună şi una şi cealaltă. Iar Duhul Sfânt le-a risipit pe amândouă. În Duhul Sfânt Apostolul leapădă acum lanţurile fricii. Lumina Duhului Sfânt luminează în El înţelegerea, cunoştinţa, credinţa şi tăria, curajul mărturisirii credinţei. Acum Hristos nu mai era trupeşte lângă Petru, dar era în el. Chipul Lui, cuvintele Evangheliei Lui, răstignirea Lui, Învierea Lui, Înălţarea Lui la cer umplu în lumina Duhului Sfânt duhul Apostolului de cunoştinţa lui Hristos.

Fragmente din Cuvânt la Duminica Sfinţilor Părinţi, România liberă, 1992.