Icoană rusească (şcoala de la Novgorod).
Celebrăm astăzi sărbătoarea Crucii care a alungat întunericul şi ne-a adus lumina. Ţinând această sărbătoare, ne ridicăm cu Hristos Cel răstignit, lăsând în urmă lumea şi păcatul, ca să putem dobândi cele mai înalte. Atât de mare şi nemăsurată bogăţie este crucea, încât cel care o dobândeşte câştigă o comoară. Pe bună dreptate, putem numi această comoară drept cea mai slăvită dintre toate bunătăţile şi cea mai de preţ, în faptă ca şi în nume, căci pe ea şi prin ea şi pentru ea comorile mântuitoare pe care le-am pierdut odinioară ne-au fost restituite.
De n-ar fi fost crucea, Hristos n-ar mai fi fost răstignit. De n-ar fi fost crucea, viaţa însăşi nu s-ar fi străpuns pe lemn. Iar dacă viaţa nu s-ar fi străpuns pe ea, nu ar fi fost nici pâraiele nemuririi izvorând din coasta lui Hristos, sângele şi apa ce curăţit-au lumea. Zapisul păcatelor noastre nu s-ar fi rupt, n-am fi dobândit libertatea, nu ne-am fi bucurat de roadele pomului vieţii, iar porţile raiului nu ni s-ar fi deschis. De n-ar fi fost crucea, moartea nu ar fi fost călcată în picioare, iadul n-ar fi fost jefuit.
Prin urmare, crucea este un lucru minunat de măreţ şi de cinstit. Măreţ, pentru că prin cruce s-au desăvârşit cele mai multe dintre faptele nobile ale lui Hristos - foarte multe, într-adevăr, pentru că atât minunile cât şi suferinţele Sale şi-au aflat din plin răsplata victoriei. Crucea este cinstită pentru că este atât semnul suferinţei lui Dumnezeu, cât şi trofeul victoriei Sale. Este semnul suferinţei, pentru că, pe ea, El a pătimit de bunăvoie până la moarte. Dar este şi trofeul său pentru că a fost mijlocul prin care diavolul s-a rănit şi moartea s-a biruit; porţile zăvorâte ale iadului s-au doborât şi crucea a devenit mântuirea generală a întregii lumi.
Crucea este numită slava lui Hristos; e salutată ca triumful său. O recunoaştem ca paharul pe care a dorit să-l bea şi scara suferinţelor pe care le-a îndurat pentru noi. În ceea ce priveşte crucea ca fiind slava lui Hristos, să ascultăm cuvintele Sale: Acum a fost preaslăvit Fiul Omului şi Dumnezeu a fost preaslăvit întru El... şi Dumnezeu Îl va preaslăvi întru El (Ioan XIII, 31-32). Şi iarăşi: preaslăveşte-Mă Tu, Părinte, ...cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea (Ioan XVII, 5). Şi încă o dată: Părinte, preaslăveşte-Ţi numele! Atunci a venit glas din cer: Şi L-am preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi (Ioan XII, 28). Aici El vorbeşte de slava care i-a venit prin cruce. Şi, dacă înţelegi de ce crucea este triumful lui Hristos, ascultă şi ceea ce el însuşi a spus: Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine (Ioan XII, 32). Acum poţi să vezi de ce crucea este slava şi triumful lui Hristos.
- traducere după traducerea în engleză -
