luni, septembrie 8
Naşterea Maicii Domnului
Sfinţii dumnezeieşti părinţi Ioachim şi Ana, împreună cu Maica Domnului (mozaic, fosta biserică, fosta moschee, astăzi muzeu, Chora din Constantinopol, sec. XIV).
Protoevanghelia lui Iacob:
În cronicile celor douăsprezece triburi ale lui Israel se spune că trăia odată un om pe nume Ioachim din cale-afară de avut, care aducea mereu la Templu daruri îndoite zicând: „Prisosul darurilor va fi pentru întreg poporul, iar ceea ce se cuvine pentru iertarea păcatelor mele voi dărui Domnului ca să mă aibă în pază”. Iată, sosi şi ziua cea mare a Domnului. Fiii lui Israel au început să aducă daruri, după cum era obiceiul. Atunci Ruben a stat înaintea lui Ioachim şi i-a zis: „Nu ţi-e îngăduit s-aduci tu, primul, daruri, căci n-ai născut vlăstar în Israel”. S-a întristat Ioachim foarte tare şi s-a dus la tablele celor douăsprezece triburi zicând: „Am să caut în cele douăsprezece triburi să văd, oare numai eu n-am născut vlăstar în Israel?”. Şi a căutat şi a găsit că toţi drepţii ridicaseră câte o seminţie în Israel. Apoi şi-a amintit de patriarhul Avraam căruia, spre sfârşitul vieţii, i-a dat Dumnezeu fiu pe Isaac. S-a întristat Ioachim foarte tare şi nu s-a mai arătat femeii sale. Ci s-a dus în pustiu, şi-a pus acolo cortul şi a ţinut post patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi zicând în gândul lui: „Nu voi coborî în casa mea după mâncare şi băutură până când Domnul şi Dumnezeul meu nu se va uita la mine; până atunci rugăciunea îmi va ţine de foame şi de sete”... (apasă aici pentru continuare)
Sfântul Maxim Mărturisitorul:
...şi Ana cea stearpă a născut pe Maria, luminătoarea a toate, căci aşa se tălmăceşte numele Mariam: „luminătoarea”. Atunci cinstiţii părinţi ai fericitului şi sfântului prunc au avut mare bucurie şi Ioachim a făcut ospăţ şi a chemat pe toţi vecinii, ştiutori de carte sau nu, şi toţi au preamărit pe Dumnezeu, Care a făcut pentru ei o asemenea minune, şi astfel chinul Anei s-a prefăcut într-o slavă mai înaltă, adică [a devenit] uşa uşii lui Dumnezeu, uşă a vieţii şi început al slăvitei sale petreceri.
(Fericitul Părintele nostru Maxim Filozoful şi Mărturisitorul, Cânt şi preamărire, slavă şi laudă a Preasfintei Împărătese, Preacuratei şi Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria, şi însemnare cu privire la viaţa sa neprihănită şi fericită, de la naştere şi până la moarte, în Trei Vieţi bizantine ale Maicii Domnului, Traducere şi postfaţă de Ioan I. Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 81)
Sfântul Ioan Damaschinul:
Dar pentru ce din cea stearpă s-a născut Fecioara? Pentru că se cădea ca întâi-născută să se nască cea care a născut pe Cel Întâi Nascut decât toată zidirea, întru Care toate stau şi se ţin. O, fericită însoţire Ioachime şi Ana, datoare vă este toată zidirea pentru că prin voi S-a adus Ziditorului un dar mai ales decât toate darurile, Maică cinstită, singură vrednică de Ziditorul! O, coapse preafericite ale lui Ioachim, din care a ieşit sămânţa prea fără prihană! O, pântece prealăudat al Anei, întru care a crescut puţin câte puţin şi, închipuindu-se, s-a născut Prunca cea Preasfântă. O, pântece care ai purtat în tine cerul cel neînsufleţit, mai desfătat decât înălţimea cerului. O, arie care ai adus Stogul de grâu cel de viaţă făcător, precum Însuşi Hristos a zis: „De nu va cădea grăuntele de grâu în pământ, să moară, el singur rămâne”. O, sân care ai alăptat pe ceea ce a hrănit pe Hrănitorul lumii! O, minune a minunilor şi mărire a celor preaslăvite!
(întreg cuvântul Sfântului Ioan Damaschinul aici)