Icoană rusească (sec. XV).Sărbătoarea Înălţării Domnului are un înţeles măreţ, deoarece arată împlinirea în noi a planului divin al mântuirii omului şi umanităţii şi al celei mai înalte glorificări a firii omeneşti, care, în Persoana lui Iisus Hristos, se ridică mai presus de duhurile purtătoare de lumină şi care stau în preajma tronului slavei dumnezeieşti. Iar aceasta ne asigură pe toţi că, de acum încolo, celor născuţi pe pământ se deschide intrarea în ceruri, unde Iisus a plecat ca un Înaintemergător în folosul nostru (Evrei VI, 20), călătoria lui la cer devenind o cale pentru toţi ucenicii Lui autentici. Împreună cu aceasta, „sărbătoarea de acum”, spune Fericitul Augustin, „ne descoperă în Iisus Hristos, misterul omului şi al lui Dumnezeu”, mărturisind nedespărţita şi neîmpărţita unire a divinităţii şi umanităţii în persoana lui Iisus Hristos, „Care Se înalţă în ambele firi”. În sfintele slujbe ale acestei sărbători, sunt descrise gândurile triste pe care Apostolii le-au avut iniţial, că vor rămâne orfani, preschimbate însă mai apoi într-un înalt sentiment de bucurie. Fiindcă, aşa cum învaţă Sfântul Ioan Gură-de-Aur: „Astăzi oamenii au devenit precum îngerii, cei trupeşti s-au unit cu cele netrupeşti şi din această legătură s-a zămislit o mare unire. Domnul tuturor, înălţat fiind la ceruri, a împăcat neamul omenesc cu Tatăl. Noi, care eram aflaţi nevrednici pe pământ, ne suim astăzi la ceruri cu propria noastră fire. Iar firea de care heruvimul păzea raiul şade astăzi ea însăşi pe tron de heruvimi.” De aceea însăşi Sfânta Biserică, în imnele acestei zile, chemând credincioşii să cânte cântare de biruinţă către Domnul, Cel ce S-a înălţat şi ne-a făcut să stăm împreună cu El de-a dreapta Tatălui, exclamă: „Pământul se veseleşte şi cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului a toată făptura”; „Toată lumea cea văzută şi cea nevăzută prăznuieşte; îngerii se veselesc şi oamenii înalţă neîncetat doxologii”. Chemându-i pe copiii săi la bucuria Înălţării Domnului, Sfânta Biserică, urmând cuvintelor rostite de îngeri către Apostoli după Înălţarea Domnului (Fapte I, 11), în imnele zilei, ne reaminteşte în acelaşi timp şi despre Cea de a doua venire, îmbărbătându-ne prin această biruinţă să ridicăm „ochii şi gândurile noastre spre cele de sus”, spre a ne îndrepta atenţia „împreună cu simţirile noastre pieritoare către porţile cereşti” şi spre a-L ruga pe Domnul să „mântuiască sufletele noastre şi să ne dea iertare de greşeli”. În acord cu aceasta Sfântul Grigore Dialogul ne învaţă, în omilia sa la ziua Înălţării: „Să ne grăbim, iubiţilor, cu toată inima noastră, să-L urmăm pe Cel ce S-a înălţat. Să lepădăm toată grija de cele pământeşti. Având parte de moştenire împreună cu El în sălaşurile cereşti, să nu căutăm binecuvântare pe pământ. Să avem grijă şi să ne gândim cum El, deşi înălţat acum cu pace la cer, va să se arate la vremea potrivită cu frică şi cutremur şi cu asprime ne va cere tuturor ceea ce ne învaţă acum cu blândeţe. Nimeni să nu piardă vremea dată spre pocăinţă. Nimeni să nu devină nepăsător că mai e timp. Mântuitorul la înfricoşatul scaun de judecată va cere de la noi o socoteală mai strictă decât răbdarea pe care a avut-o cu noi acum. Fraţilor, să nu uitaţi niciodată acest lucru. Dacă duhurile voastre în mijlocul mării vieţii de acum vor fi stârnite de furtuna năpraznică, ele vor ajunge curând la un liman liniştit în patria cerească; vor fi curând în lumina slavei celei neapropiate. Acum, Domnul se înalţă la cer pentru tine. Să reflectăm mai des şi mai cu luare-aminte la ceea ce credinţa noastră ne învaţă. Dacă nu am devenit mai puternici în faptele credinţei şi pietăţii, dacă puterile noastre fizice sunt încă slabe, atunci, cel puţin, să-L urmăm pe Mântuitorul nostru în pregătirea şi în dragostea noastră pentru El”. „Şi dacă trăim cucernic”, cum ne învaţă Sfântul Ioan Gură-de-Aur, „şi dacă rămânem nestrămutaţi în credinţă, înmulţind mereu cu sârguinţă acest bun, şi dacă suntem lipsiţi de toată îndrăzneala şi vedem numai păcatele noastre, atunci ne vom îndrepta spre a dobândi aceeaşi îndrăzneală, şi spre a ne întâlni cu slava cuvenită, cu toţii într-un gând, cu Împăratul Îngerilor şi a ne împărtăşi de această bucurie binecuvântată a Domnului nostru Iisus Hristos”.
traducere şi adaptare radugo, după textul în engleză
