„Pocăiţi-vă“. Trebuie să luăm aminte cu mare grijă la această poruncă a lui Hristos şi să ne îndeptăm radical viaţa lăuntrică şi concepţia noastră despre lume şi atitudinea noastră faţă de oameni şi faţă de fiecare fenomen din lumea creată - nu să ne ucidem duşmanii, ci să-i câştigăm cu iubire.
Trebuie să ne aducem aminte că nu există rău absolut. Numai Bunătatea neoriginată este absolută. Şi această Bunătate ne-a poruncit: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri... faceţi bine celor ce vă urăsc... fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este (Matei V, 45-48). A te lăsa doborât de dragul fraţilor tăi e cea mai bună armă posibilă pentru a-i răscumpăra din robia înjositorului diavol şi a le pregăti sufletele spre a-L primi pe Dumnezeu, Care doreşte mântuirea tuturor. Este totuşi o lumină în cei în care nu este lumină, pentru că Dumnezeu luminează pe tot omul care vine în lume (Ioan I, 9). Porunca nu vă împotriviţi celui rău (Matei V, 39) este cea mai deplin eficientă formă de luptă împotriva răului.
Dacă recurgem la aceleaşi mijloace adoptate de cei ce fac rău, dinamica răului din lume creşte. Masacrul inocenţilor face ca adesea, în chip nevăzut, puterile morale ale umanităţii să treacă de partea binelui pentru care inocenţii mor.
Nu tot la fel se întâmplă când ambele părţi manifestă aceeaşi rea tendinţă de dominare. Victoria obţinută prin forţă fizică nu ţine veşnic. Dumnezeu fiind lumină sfântă şi curată, pleacă de la răufăcători şi ei cad de la una şi singura sursă a vieţii şi mor. Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul... Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele. (Romani XII, 19).
via
