Izgonirea lui Adam şi a Evei din Rai (Hagia Sofia, mozaic).
Simpaticul Buciuman de la rezistenţa a lansat o petiţie pentru reintroducerea evoluţionismului în manualele şcolare. Chit că sunt prof de religie, respect iniţiativa şi consider şi eu că e regretabil faptul că o atât de populară teorie ştiinţifică (personal nu cred în ea, nu pot să cred, îmi este mai cu putinţă să cred în vreun basm, dar, evident, nu contează ce cred eu) nu este discutată în şcoală. Mai regretabilă chiar e scoaterea capitolului despre Dumnezeu din programa de filozofie. [Nu foarte gravă însă, ţinând cont de rolul (aproape nul) pe care îl are şcoala în informarea elevilor, în orice domeniu.]
Pe de altă parte însă, Buciuman ne-a trimis la o scrisoare deschisă a lui Remus Cernea care îi cere ministrului Adomniţei reintroducerea teoriei evoluţiei, invocând o rezoluţie a Consiliului Europei intitulată Pericolele creaţionismului în educaţie. Ce spune această rezoluţie?
- Creaţionismul este o credinţă, şi n-au ce căuta credinţele în ştiinţă. Deşi se vorbeşte de coexistenţa dintre ştiinţă şi credinţă, termenii nu sunt definiţi în nici un fel (art.1).
- Creaţionismul reprezintă o ameninţare la adresa drepturilor omului, de ce, nu ştim (art. 2).
- Creaţionismul este o făcătură americănescă, dar el şi-a întins tentaculele asupra întregii lumi (art. 3).
- Creaţioniştii pretind că ar mai putea exista şi alte teorii asupra originii vieţii decât evoluţia (art. 5).
- În capetele elevilor trebuie să fie clar ce e ştiinţă şi ce e credinţă (art. 7).
- Lupul creaţionist se prezintă uneori în chip de oaie evoluţionistă (art. 8).
- Ştiinţa se bazează pe dovezi irefutabile, revelaţia poate fi acceptată sau nu (art. 9).
- Dovezile creaţioniste sunt părelnic, iar nu realmente, ştiinţifice, în caz că există (art. 10).
- Nu putem combate sida fără o viziune evoluţionistă (art. 11).
- Creaţioniştii sunt toţi asociaţi cu extrema dreaptă şi cu mişcările extremiste (art. 13).
- Până şi vetuştii papi Benedict şi Ioan Paul II au fost de acord că evoluţia este „mai mult decât o ipoteză“ (art. 14).
Şi alte argumente ca acestea. Ei bine, lăsând la o parte modul de redactare, poate doamna Brasseur era într-o zi proastă, poate membrii Consiliului au fost atunci mai neinspiraţi, n-aş fi avut nimic împotrivă dacă asemenea lucruri ar fi fost scrise de vreo persoană particulară. Iar dacă acea persoană era vreun savant, jos pălăria, nu comentez nimic, să trăiţi. Dacă era o rezoluţie a CC al PCR, nu aş fi avut pretenţii. Însă acest mod, inchizitorial, de a stabili de la un nivel politic ce e ştiinţific şi ce nu, mi se pare o aberaţie. Şi de ce sunt eu fascist, extremist, fundamentalist, dacă încă mai continui să am reflecţii privitoare la originea cosmosului şi a omului, după ce Darwin mi-a explicat ce şi cum, de ce această reflecţie trebuie considerată dementă, periculoasă, incorectă politic, şi etichetată ca atare printr-un document politic, iarăşi, nu înţeleg.
Bun, să zicem că eu, necrezând în evoluţie, sunt într-o gravă eroare şi că e ca şi cum aş crede, spre exemplu, că doi ori doi fac paişpe. Cu ce deranjez Consiliul Europei afirmând acest lucru? Şi, dacă lucrurile sunt aşa de clare şi de ştiinţifice şi de bătute în cuie cu evoluţionismul, de ce nu se dă şi o rezoluţie privitoare la tabla înmulţirii? De ce tabla înmulţirii să nu se impună şi ea în conştiinţele oamenilor printr-o rezoluţie a unui for european? Unde mai pui că, uite, citind rezoluţia, am avut pe alocuri şi sentimentul ăla de déjà vu şi nu ştiu dacă am voie să am déjà vu. Cred că înţelepţii din Consiliul Europei trebuie să se pronunţe de urgenţă şi pe tema asta.
