icoana Sfinţilor Trei Ierarhi

Icoana Sfinţilor Trei Ierarhi ni-i arată, de la stânga la dreapta, pe Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur şi pe Sfântul Grigorie Teologul, cu înfăţişări sobre, distante şi tăcute. Alinierea celor trei mi se pare că reia, in ænigmate, aşezarea Celor Trei Persoane în celebra icoană a Treimii lui Rubliov. Sfântul Vasile stă pe locul Tatălui şi asta poate pentru că el a scris Omiliile la Hexaimeron, cel mai important comentariu patristic la Facerea lumii. Sfântul Ioan Gură de Aur ocupă locul Fiului, Logosul sau Cuvântul cum I Se spune în toată literatura teologică de la Evanghelia după Ioan încoace: ce poate fi gura de aur altceva decât o portavoce a Cuvântului dumnezeiesc? Iar Sfântul Grigorie Teologul, care a rămas vestit pentru cele cinci cuvântări teologice sau cele cinci cuvinte despre Dumnezeu - de unde şi supranumele -, stă pe locul pe care îl are, în icoana Sfintei Treimi, Duhul Sfânt, Cel Care cercetează şi cunoaşte adâncurile lui Dumnezeu (I Corinteni, II, 10-11).
Fiecare ţine Evanghelia în mână, cei trei fiind mari dascăli ai Bisericii şi propovăduitori ai Cuvântului lui Dumnezeu. Cu toate astea, numai doi dintre cei trei ne binecuvintează. Să fie o greşeală a pictorului? Eu zic că nu.
Putem invoca un motiv de ordin istoric pentru care Sfântul Grigorie Teologul nu ne binecuvintează. El a fugit de preoţie şi a fost ales peste voinţa sa arhiepiscop al Constantinopolei şi pus să prezideze Sinodul II ecumenic din 381. Scârbit de certurile dintre episcopi şi de invidia celorlalţi [1], a demisionat şi s-a retras la Nazianz. Pe de altă parte însă, putem să ne gândim şi la o motivaţie teologică. Aşa cum am opinat, poziţionarea celor trei este o reflecţie a felului în care sunt poziţionate Persoanele Treimii. Sfântul Ioan Hrisostomul nu binecuvintează la fel ca Sfântul Vasile. Fiind pe locul Fiului, el ne transmite prin binecuvântarea sa, abrevierea numelui Iisus Hristos în greacă: IC XC (a se observa poziţia degetelor); oare nu Ioan Gură de Aur e cel care a zis: „Înviat-a Hristos şi iadul a fost nimicit. Sculatu-s-a Hristos şi au căzut diavolii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă; că Hristos sculându-Se din morţi, începătură celor adormiţi S-a făcut. Lui se cuvine slavă şi stăpânire în vecii vecilor. Amin!“ [2]. La Sfântul Vasile, binecuvântarea, compusă dintr-o cruce şi împreunarea a trei degete, simbolizând Treimea, vrea să spună: Izvorul Treimii celei mai presus de fire, „Tatăl luminii celei adevărate, Cel ce a împodobit ziua cu lumină cerească, Cel ce a luminat noaptea cu strălucirile focului, Cel ce a pregătit odihna veacului ce va să fie cu lumină spirituală şi fără de sfârşit, să vă lumineze ininile voastre cu cunoştinţa Adevărului, să păstreze viaţa voastră fără poticneli, dându-vă să umblaţi ziua cu bun chip, să străluciţi ca soarele în strălucirea Sfinţilor spre laudă mie în ziua lui Hristos, Căruia slava şi puterea, în vecii vecilor. Amin.“ [3]
Duhul Sfânt, prin Grigorie de Nazianz, binecuvintează şi El, dar fără un semn exterior: mâna aşezată pe carte indică pe Duhul Sfânt coborât la Botezul Domnului peste Iisus Hristos şi la Cincizecime peste Sfinţii Apostoli, imagini prototipice pentru modul în care Duhul învesteşte „apostoli, prooroci, evanghelişti, păstori şi învăţători“, cum spune Sfântul Grigorie, citându-l pe Apostolul Pavel (Efeseni IV, 11). [4]
A mai rămas un singur aspect nelămurit, dar cred că v-aţi dat seama singuri: de ce Sfântul Ioan Gură de Aur este singurul a cărui mână stângă iese în evidenţă? Din simplul motiv că Iisus Hristos este Singurul Ipostas al Treimii Care are două firi: dumnezeiască şi omenească.
Aşadar, opinia mea este că intenţia iconarului a fost să-i zugrăvească pe cei trei mari teologi ca pe o oglindă a Treimii. Nu ştiu însă de ce părere sunt erminiile...

1. Încă înainte să fie făcut preot zicea: „Nu mă tem de războiul ce ni-l dau duşmanii din afară, nici de fiara care s-a ridicat acum împotriva Bisericilor“ (metaforă care îl desemna pe Iulian Apostatul)... „Dar împotriva războiului dintre creştini nu ştiu ce să fac, ce ajutor să găsesc, ce cuvânt înţelept, ce har!“ (Despre fuga din Pont, în Sfântul IOAN GURĂ de AUR, Sfântul GRIGORIE DE NAZIANZ, Sfântul EFREM SIRUL, Despre preoţie, Traducere şi note de Dumitru Fecioru, Editura Σοφια, Bucureşti, 2004). Sau, în altă parte: „Înjuraţi-mă, fiţi bucuroşi, bateţi din picioare, înţelepţilor: cântaţi eşecurile mele în adunările voastre, în beţiile şi de la tribunele voastre” (Pr. Eduard-William Fărtan, Grigorie şi depresiile roditoare).
2. Sfântul IOAN GURĂ de AUR, Predica de Paşti.
3. Sfântul VASILE cel MARE, Omilii la Hexaimeron, Traducere şi note de Pr. D. Fecioru, Editura Σοφια, Editura Biserica Ortodoxă, Bucureşti, 2004, p. 58-59.
4. Sfântul GRIGORIE de NAZIANZ, Cele cinci cuvântări teologice, Traducere de Pr. Dr. Dumitru Stăniloae, Editura Anastasia, Bucureşti, 1993, p. 115.