Sfântul Grigorie Făcătorul de minuni s-a născut în Neocezareea (Pontus, Asia Mică). După ce a studiat dreptul şi retorica, a făcut cunoştinţă cu teologia lui Origen, care l-a determinat să se boteze creştin. Cum în Neocezareea nu erau decât 17 creştini, a ajuns imediat episcop al cetăţii. Supranumele Taumaturgul (θαύμα = minune, έργο = a lucra) i se trage de la un şir întreg de miracole nemaivăzute care i se atribuie:
- a pornit cu rugăciunea o piatră mare cât un munte şi a mutat-o în altă parte (era vorba despre o piatră folosită la construirea unei biserici, atât de grea, încât ziditorii n-o puteau urni);
- fiind sfântul călător s-a abătut de a intrat într-o capişte idolească, unde a gonit demonii de acolo şi după ce s-a dus sfântul, n-au mai cutezat să intre demonii acolo. Aceasta aflând cel ce purta grija capiştei, s-a mâniat pe sfântul. Iar sfântul a scris pe o hârtie: "Eu, Grigorie, poruncesc ţie, satano, intră", şi punând-o în capişte, au intrat iarăşi demonii în ea. Iar mai-marele capiştei s-a îngrozit de această minune şi a devenit ucenic lui Hristos, apropiindu-se de marele Grigorie;
- un lac mare, ce făcea valuri ca marea, l-a secat şi l-a făcut uscat, secând împreună şi vrajba pe care doi fraţi o aveau între dânşii, zicând fiecare că a fost lacul lui;
- a oprit calea unui râu, rugat fiind de locuitorii de acolo, înfigându-şi toiagul în udătura pământului cea repede, făcând atunci minuni peste minuni. Căci se vedea unde se întorcea apa înapoi, ca şi cum s-ar fi temut a se atinge de toiag, care toiag, uscat fiind şi lipsit fiind de firească umezeală, s-a făcut copac verde şi frumos, şi nici îndelungarea vremii n-a stricat minunea, ci şi acum, precum se spune, apa ocoleşte pe departe, iar copacul stând de atâţia ani propovăduieşte puterea lui Hristos arătată prin marele Grigorie;
- pe un evreu, ce se prefăcea că este mort zăcând răsturnat, l-a făcut cu adevărat mort, precum el se prefăcea etc.
Pe lângă asta, Sfîntul Grigorie de Nyssa spune că tizul său e prima persoană care a văzut-o pe Fecioara Maria, care, împreună cu Sfântul Ioan Botezătorul, l-au învăţat Dogma Sfintei Treimi.
Nu e de mirare, deci, că a scăpat de persecuţia lui Decius (250-253), când, făcând rugăciune în munte, s-a arătat ca fiind copac celor ce căutau să-i facă rău, şi că, la moartea sa, raportul dintre creştini şi necreştini, cel puţin în Neocezareea, s-a inversat.
