 |
Adormirea Maicii Domnului (Domenikos Theotokopoulos aka El Greco, sec. XVI, Catedrala Adormirii, Ermoupolis). |
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului - care combină două evenimente: moartea sa şi învierea sa cu trupul, în a treia zi - a fost realmente, vreme de secole, încă de la începutul existenţei Bisericii Ortodoxe Ruse, sărbătoarea ei, bucuria ei, gloria ei.
Maica Domnului n-a fost un instrument pasiv al Întrupării; fără Amin-ul ei, Întruparea ar fi fost la fel de imposibilă cum ar fi fost fără voia lui Dumnezeu. Ea este răspunsul întregii creaţii la dragostea lui Dumnezeu şi la dăruirea de sine a lui Dumnezeu, nu numai către omenire, ci către întregul cosmos pe care El l-a creat. Şi de aceea ne bucurăm, întrucât cuvântul său este cuvântul nostru. Cuvântul său a fost desăvârşit, aşa cum i-au fost încrederea, credinţa, devoţiunea. Al nostru e imperfect, şi înseşi vocile noastre răsună în cuvântul său slab, ezitant uneori, dar cu credinta şi, de asemeni, cu dragoste.
Ea este gloria întregii Creaţii; Maica lui Dumnezeu: ne-am fi aşteptat ca moartea să nu o poată atinge; dar, dacă moartea şi o moarte atât de crudă L-a putut atinge pe Fiul său divin, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul lui Mariei, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul omului - desigur, ea a trebuit să plătească datoria întregului pământ din pricina păcatului omului şi să moară şi ea. Dar, după tradiţia ortodoxă, moartea nu a putut s-o ţină captivă. Ea s-a dat fără rezerve, în chip desăvârşit, lui Dumnezeu, şi lui Dumnezeu, iar nu pământului i-a aparţinut. Şi a treia zi, când Apostolii au venit şi i-au redeschis mormântul, pentru ca unul dintre ei, care n-au fost prezent la înmormântarea ei, să-i poată aduce omagiul, mormântul a fost găsit gol: Ea înviase, pentru că legăturile morţii nu puteau s-o ţină şi stricăciunea nu putea atinge un trup ce a fost trup al Întrupării. Ce minunată bucurie să te gândeşti că acum, alături de Hristos Cel Înviat şi Înălţat, se aşează pe tronul ceresc cineva din rândul nostru, al oamenilor, o femeie din carne şi sânge, şi că în ea putem vedea slava care va fi, după cum credem, a noastră dacă suntem credincioşi lui Dumnezeu, astfel cum ea a fost.
Să ne bucurăm aşadar şi nu numai aici, în biserica noastră închinată de la începutul secolului al optsprezecelea Adormirii Maicii Domnului, ci în toată Biserica Rusă şi cu toţi cei care îi aparţin şi sunt împrăştiaţi pe faţă pământului, împreună cu Biserica mamă şi cu Născătoarea de Dumnezeu, slăvindu-L pe Dumnezeu cu toate cele dinlăuntrul nostru şi contemplând în ea icoana întregii Creaţii în adorare către Dumnezeul cel Viu. Amin.
- traducere din engleză -
