... Şi de-aceasta ne învaţă Pavel Apostol de dzice că viiaţa noastră iaste ascunsă cu Hristos întru Dumnedzău. Deci, când va veni Hristos la giudeţ şi se va arăta întru slava Sa, atunce şi viiaţa noastră se va arăta întru slava Lui. Întăiu se va arăta mărirea trupurilor noastre, că vor hi neputreade şi luminate mai vârtos decât soarele, şi ne vom veseli în veaci vădzând frămseaţele noastre şi cinstea întru carea vom petreace în mijlocul îngerilor, şi vom audzi cântarea lor cea dulce şi frumoasă. Dup-acea vom vedea iarăşi binele şi dulceaţa vieţii ceii de veaci, şi faţa cea luminată a Tvoreţului [Creatorului] nostru, carea o doresc şi îngerii să o vadză. Şi iarăşi scaunul lui Dumnedzău cu mare cuviinţă aşternut şi de lumină frumoasă şi neatinsă încungiurat, întru care lumină sâmt vistearele a toată bucuriia. Şi pre-acela scaun vom prăvi pre Dumnedzău întru mărire şi întru slavă mare. Şi de-acolo vor izvorî noaă izvoarele tuturor bunătăţilor. Atunce sufletele şi inimile drepţilor se vor împlea de bucurie şi de dulceaţa liubovului lui Dumnedzău şi se vor sătura de hrană neputredă şi vor hi veaseli de beţia băuturei ceii dumnedzăieşti dintru carea se vor împlea de înţelepciune şi de ştiinţa tainelor celor dumnedzăieşti neştiute. Dup-acea vor vedea locurile ceale minunate şi curţile ceale luminate a Împăratului ceresc, unde iaste tot veselie şi bucurie, şi cântări neîncetate. Acolo iaste viiaţă fără de moarte şi cununi gătate celora ce biruiesc pohtele şi păcatele şi celora ce să trudesc pentru Dumnedzău. Acolo nu sâmt suspini, nice lacrămi, că va ştearge Dumnedzău toate lacrămile din ochii lor şi-i va împlea de blagoslovenie şi de veselie şi de tot bişiugul. Şi acolo-i va împărăţi pri înşii în veaci să împărăţească înaintea feaţei sale şi cununi ca acealea va pune în capetele lor. Într-aceaea slavă şi într-aceaea mărire vor lăcui încununaţii Împărăţiei ceriului întru carea şi pe noi ne spodobeaşte, Doamne Iisuse Hristoase, că Ţie să cade cinste şi slavă şi închinăciune de la toate faptele, împreună cu Părintele şi Duhul Svânt, acmu şi pururea şi întru veaci nesvârşiţi şi netrecuţi. Amin.
Din Carte românească de învăţătură [la] dumenecele de preste an şi la praznicele împărăteşti şi la svânţi mari (Cazania), 1641-1643.
