![]() |
| Arborele lui Iesei (Biserica Protaton, Karyes, Muntele Athos, sec. XVII). |
Săvârşind astăzi, credincioşilor, pomenirile Strămoşilor, să lăudăm cu credinţă pe Hristos, Izbăvitorul şi Domnul, Cel ce i-a mărit pe dânşii în toate neamurile şi a săvârşit minuni uimitoare, ca Cel tare şi puternic; şi dintr-ânşii ne-a ridicat nouă toiagul puterii, pe singura care nu ştie de bărbat, pe dumnezeiasca fiică, Maria curata, din care a ieşit floarea Hristos, Cel ce a odrăslit viaţă tuturor şi hrană neîmpuţinată şi mântuire veşnică.
![]() |
| Patriarhii Avraam, Isaac şi Iacob. |
Cel ce ai izbăvit pe sfinţii tineri din foc şi pe Daniel din gura leilor; Cel ce ai binecuvântat pe Avraam şi pe Isaac, robul tău, şi pe Iacob, fiul acestuia; Cel ce ai binevoit a Te face ca noi din sămânţa lor, ca să mântuieşti pe strămoşii noştri care căzuseră mai înainte, prin răstignirea şi moartea Ta, rupi legăturile morţii şi înviezi şi înviezi împreună pe toţi cei ce erau morţi din veac, care se închină, Hristoase, Împărăţiei Tale celei veşnice.
![]() |
| Cei trei tineri în cuptor (catacomba Priscillei, Roma, sec. III-IV). |
În mijlocul văpăii, de roua Duhului bucurându-se tinerii lui Dumnezeu ca de un val de răcoare, umblau tainic într-însa, preînchipuind Treimea şi întruparea lui Hristos. Şi ca nişte înţelepţi părin credinţă au stins puterea focului; iar dreptul Daniel s-a arătat astupând gurile leilor. Pentru rugăciunile lor milostivindu-Te, Iubitorule de oameni, izbăveşte-ne şi pe noi de focul nestins şi veşnic şi ne învredniceşte să dobândim cereasca Ta Împărăţie.
![]() |
| Cei trei tineri în cuptor (Biserica Protaton, Karyes, Muntele Athos, sec. XVIII). |
Credincioşii şi sfinţii Tăi tineri în cuptorul cel de văpaie şi cu foc fiind ca într-o rouă, au preînchipuit în chip tainic venirea Ta din Fecioara, care fără ardere ne-a strălucit nouă. Iar Daniel cel drept şi minunat între prooroci, arătând lămurit dumnezeiasca Ta a doua venire, a strigat: privit-am până când scaunele s-au aşezat şi Judecătorul a şezut şi râul cel de foc s-a apropiat. Din care să fim izbăviţi, Stăpâne Hristoase, cu rugăciunile lor.
- din cântările Vecerniei Sfinţilor Strămoşi -



