luni, noiembrie 13

Sfântul Ioan Gură de Aur


Ιωάννης ο Χρυσόστομος, sau Ioan Gură-de-Aur, este cel mai mare predicator din Istoria Creştinismului. A trăi între 347 şi 407, cariera sa eclezială culminând cu demnitatea de patriarh al Constantinopolului, deţinută între 398 şi 404. În calitate de episcop al capitalei Bizanţului, a încercat o serie de reforme morale destul de stricte, mai ales cu privire la cler, a tunat şi fulgerat împotriva creştinilor care se împodobesc mai mult pe dinafară decât pe dinăuntru şi care trăiesc în lux şi desfrâu, i-a tocat mărunt în predici pe Evrei (despre sinagogi, de exemplu, a spus că sunt mai rele decât bordelurile şi cârciumele, ceea ce i-a adus, în vremurile noi, o nedreaptă acuzaţie de antisemitism), şi a atacat-o pe împărăteasa Eudoxia, căreia i-a fost ridicată, cu surle şi trâmbiţe, o statuie de argint în curtea catedralei Sfânta Sofia. Împărăteasa ca împărăteasa, dar cei de la curte au fost tare supăraţi şi l-au exilat; apoi s-au răzgândit, datorită unui cutremur venit pe nepusă masă şi considerat semn divin. Sfântul Ioan Gură de Aur a revenit la Constantinopol continuând să o facă cu ou şi cu oţet pe Eudoxia, spre disperarea acesteia. Teofil al Antiohiei, un arian (un eretic care nu accepta consubstanţialitatea Tatălui şi a Fiului, mai pune mâna pe o carte de teologie dacă vrei mai multe amănunte), l-a acuzat de origenism, datorită relaţiei sale cu patru călugări egipteni numiţi „Fraţii lungi”, prin capetele cărora se credea că ar circula nişte idei nu tocmai ortodoxe. Acuzaţia i-a adus condamnarea la exil, Sfântul murind în 407 la Pitiunt, în Abhazia (Georgia). Ultimele sale cuvinte au fost: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Este unul din Sfinţii Trei Ierarhi, iar în Apus este socotit patronul preoţilor, predicatorilor şi oratorilor, precum şi al epilepticilor (rămân dator cu explicaţia de ce al epilepticilor).
O parte din scrierile sale se găseşte pe un site românesc care îi este dedicat. Imaginea pe care am ataşat-o este reproducerea unui mozaic din celebra capodoperă a artei bizantine numită Biserica Sfânta Sofia (Αγία Σοφία) din Constantinopol.