Supranumit η λύρα τού θείου Πνεύματος (traducerea din Minei: alăuta dumnezeiescului Duh), Sfântul Roman Melodul (popoarele slave îi spun dulce-cântăreţul) era diacon şi provenea din Emesa Siriei. După un priveghi la Biserica Maicii Domnului din Chir, Mireasa nenuntită i s-a arătat în vis şi i-a poruncit să mănânce un sul de hârtie; şi după ce s-a trezit din somn, s-a suit în amvonul bisericii şi a început să cânte: Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte... (condacul Crăciunului). De atunci nu s-a mai lăsat nici de scris, nici de cântat, compunând sute de imne şi condace pentru toate sărbătorile. Un site pe care am intrat mai înainte, dar pe care nu-l mai găsesc, îl compara cu Leonardo da Vinci şi cu William Blake, cei doi fiind modele de talente plurivalente, ca şi Roman Melodul. Odysseas Elytis îl aşează alături de Pindar, din cauza obiceiului amândurora de a introduce elemente noi în structura fiecărui imn. Datorită Sfântului Roman, în Biserica Ortodoxă s-a impus definitiv poezia ritmică, adică un gen liber care ignoră rima şi alte elemente de metrică.
